Istoria tehnologiei de forjare a fitingurilor de țevi este foarte lungă, iar ideea sa centrală poate fi urmărită până în epoca neolitică, când oamenii au început să folosească metale.
Faza întâi: Forjarea manuală antică
De la sfârșitul epocii neolitice până în jurul anului 2000 î.Hr., China aplicase deja tehnici de forjare la rece pentru a fabrica unelte. Prin ciocănirea manuală a metalelor naturale, cum ar fi cuprul roșu și fierul meteoric, pentru a crea unelte și arme, aceasta a fost cea mai primitivă formă de deformare plastică.
Faza a doua: Introducerea energiei mecanice
După secolul al XIV-lea, forța animală și forța apei au fost folosite pentru a acționa ciocanele picătoare.
În 1842, primul ciocan cu abur a fost inventat în Regatul Unit, marcând intrarea forjării în era mașinilor motorizate.
Sursa de energie a evoluat de la forța umană la forțele naturale și energia aburului, sporind semnificativ capacitatea de forjare.
Faza a treia: Formarea și dezvoltarea tehnicilor moderne de forjare
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, fuseseră stabilite categoriile de bază ale mașinilor moderne de forjare (cum ar fi ciocanele cu abur și presele).
La mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea, frații Mannesmann au inventat metoda de perforare prin laminare oblică, care a promovat producția de țevi din oțel fără sudură și alte fitinguri pentru țevi.
La începutul secolului al XX-lea, forjarea la cald s-a dezvoltat rapid pentru a satisface cerințele industriei auto.
La mijlocul secolului al XX-lea, procese eficiente și precise, cum ar fi forjarea la rece și forjarea de precizie, au fost adoptate pe scară largă.
Gradul de mecanizare și automatizare a crescut; au apărut procese specializate (cum ar fi perforarea oblică prin rulare pentru fitinguri de țevi); și a început căutarea unor metode de prelucrare a tăierii precise, eficiente și minime.
Faza a patra: Precizie și automatizare contemporană
De la mijlocul secolului al XX-lea până în prezent, tendințele actuale de dezvoltare.
Aplicarea aprofundată a tehnologiilor informatice și de automatizare; dezvoltarea de noi procese, cum ar fi forjarea de precizie și forjarea izotermă; urmărirea unei producții flexibile pentru a se adapta la producția multi-varietate și la loturi mici.
Data publicării: 09 februarie 2026
